După două zile de zbor cu escală în Madrid, am ajuns în Guatemala. Azi este deja a 3-a zi și nu pot spune că m-am obișnuit cu diferența de 8 ore, încă mă ia somnul pe la ore greșite.

Așa că primele zile le-am petrecut la vărul meu, stabilit aici cu părinții de vreo 10 ani și în lipsă de ocupație m-am împrietenit cu cel mai drăguț câine, pe care l-am făcut o tură prin cartier.

(more…)

Pentru că de la noi iarna nu vrea să mai plece, luni plec într-o “mică” vacanță de 30 de zile, pe undeva prin America Centrală, să chem vara și în România.

La o astfel de vacanță cel mai complicat este cu bagajul, care trebuie să fie mare și în același timp ușor de cărat. Pe lângă valiza principală ca să nu car și geanta cu laptopul și alt bagaj de mână, am apelat la Booq Taipan Pack, vândut în România prin LaptopGear.ro.

Un rucsac rezistent (vedem cum arată după o călătorie de câteva mii de km), cu loc moale și pufos pentru un laptop cu o diagonală de până la 17″ și foate bine compartimentat pentru toate accesoriile unui om care iubește tehnologia.

În drumul meu spre Guatemala, fac și o escală în Madrid și ca să nu mai desfac bagajul mare o să-mi pun strictul necesar în Booq Taipan Pack, pentru că în compartimentul principal au loc o pereche de blugi, una de adidași, lenjerie și o pijama.

(more…)

Chiar dacă nu servești băuturi alcoolice și tutun minorilor, clubul e plin de animatoare cu șnur în fund. Fie prestează vreun HipHoper, al cărui album este interzis minorilor, dar să-l asculte live e ok.

Țin minte când aveam vreo 15 ani și la tentativele de a intra în vre-un club, mă trezeam cu mâna “budiguarului” în piept. Acum dacă facem o medie de vârstă, iese bine undeva la 28 de ani, dar cu bărbați de 40 și fete de 16.

Treaba asta a plecat de la o ieșire a mea, unde la masa de lângă erau vreo 10 copii. Chiar dacă media de vârstă era de 15-16 ani, aveau 2 sticle de votcă în frapieră și după 2 ore o vomitau pe sub masă.

Deja mă simt bătrân, am ajuns la vârsta la care spun că pe vremea mea nu era așa. Eu mergeam la film de la 14:00 la 16:00 și poate un Mec după.

Pe scurt Tumblr este o platforma de blogging, ca și WordPress sau Blogger. Ca să nu mai umplu blogul cu video-uri sau poze interesante care le găsesc pe net și ca să nu vă mai trimit pe Youtube sau alte site-uri, postez în schimb totul pe pagina de la Tumblr.

Dacă vrei să te amuzi în momente de plictiseală poți să mă urmărești lejer, pentru asta am făcut și un link mai ușor de ținut mine (Tumblr nu e chiar “reținubil”), deci bagă la cap: s.adipopescu.com

UPDATE: Mi-a venit o idee mai bună. O să public pozele și videourile făcute cu iPhone-ul, indiferent unde mă aflu. Automat se vor trimite și pe contul de Twitter și Facebook, deci mă scutește de o treabă.

Se întâmplă mai ales în băile din cluburi și cei mai mulți sunt băieții care au luat ceva la bord. Nu sunt foarte pudic și nici complexat, dar WC-ul nu e loc de socializare, nu trebuie să vii lângă mine să-mi ți companie, să ne ținem de pmână, să ne facem complimente.

Personal consider că făcutul nevoilor în grup este ceva din evul mediu și evit pisoarele cât mai mult posibil. Adică ce plăcere au unii să vină fix lângă tine când  e un loc liber în capătul celălalt al băii ?

Fetelor sunt tare curios cum e la voi ?

Pentru început eu nu prea fac diferența între mâncarea chinezească și cea japoneză. Pentru mine e una și aceeași mâncare, multe sosuri și condimente, totul tăiam mărunt și orez. În trei ani de stat la București am mâncat destulă mâncare chinezească, dar mai mereu livrată la domiciliu. Azi a fost una din dățile în care am mâncat la restaurant și am avut plăcerea să mi se prepare mâncarea în față.

Ne-am așezat ca la un joc de poker în jurul dealerului și am răbdat de foame ceva timp până am primit un bol de orez. Nu ne-a gătit cine știe ce, dar a fost bun. Mi-ar fi plăcut să văd pești proaspeți scoși din acvariu care se zbat pe plita încinsă dar nu a fost să fie (more…)