Concluzia e că a rămas la fel cum mi-o aminteam de acum 10 ani. Nu știu dacă e rău că a nu a evoluat, sau dacă e bine că nu a fost devastată mai rău. Cu toate astea delta a rămas un loc liniștit și bun pentru relaxare.

P.S. Nu vreau să mai văd pește !

Chiar dacă limba oficială în Belize este engleza, negrii (care sunt localnicii autentici) vorbesc cea mai pocită engleză pe care am auzit-o.

Noi am închiriat o casă particulară în estul țării la malul Mării Caraibelor, în vârful unei peninsule care nu cred că mai are mult până va fi acoperită de ape.

Locul este drăguț, cu vegetație colorată și liniște multă. Sincer nu e de mine, e un loc în care să stai o săptămâmă maxim și să te relaxezi, în rest nu prea ai ce face.

Localnicii se mișcă în reloare, stau la umbră toată ziua și locuiesc în niște case incredibil de mici și de urâte. Oricum zona pare a fi în plină dezvoltare, merită aruncat un ochi peste 10 ani.

[flickr album=72157623643927291 num=33 size=Thumbnail]

Zona de nord a Guatemalei este plină de situri ale mayașilor, dar Tikal este cel mai bun loc pentru vedea ce au lăsat mayașii în urmă.

Pentru cei care aveți de gând să călcați pe acolo e bine să știți că semnal la telefon nu există și curent este doar de la 18:00 la 22:00.

Poze și video o să pun într-un articol dedicat când ajung în România, nu am timp să sortez și să editez aici, doar relax deocamdată

Așa că primele zile le-am petrecut la vărul meu, stabilit aici cu părinții de vreo 10 ani și în lipsă de ocupație m-am împrietenit cu cel mai drăguț câine, pe care l-am făcut o tură prin cartier.

Mâine plecăm la Monterrico unde am închiriat o vilă pentru câteva zile. Am înțeles că e o zonă mai retrasă, nu cu prea multă populație, fără internet și fără semnal la telefon. Deci o să mă relaxez la maxim, poate chiar prea mult.

La o astfel de vacanță cel mai complicat este cu bagajul, care trebuie să fie mare și în același timp ușor de cărat. Pe lângă valiza principală ca să nu car și geanta cu laptopul și alt bagaj de mână, am apelat la Booq Taipan Pack, vândut în România prin LaptopGear.ro.

Un rucsac rezistent (vedem cum arată după o călătorie de câteva mii de km), cu loc moale și pufos pentru un laptop cu o diagonală de până la 17″ și foate bine compartimentat pentru toate accesoriile unui om care iubește tehnologia.

În drumul meu spre Guatemala, fac și o escală în Madrid și ca să nu mai desfac bagajul mare o să-mi pun strictul necesar în Booq Taipan Pack, pentru că în compartimentul principal au loc o pereche de blugi, una de adidași, lenjerie și o pijama.

P.S. Sper să mai prind câte un wireless, să nu se așeze praful pe blog, dar cel mai sigur o să-mi țin la curent contul de Twitter, Facebook și Tumblr.

Țin minte când aveam vreo 15 ani și la tentativele de a intra în vre-un club, mă trezeam cu mâna “budiguarului” în piept. Acum dacă facem o medie de vârstă, iese bine undeva la 28 de ani, dar cu bărbați de 40 și fete de 16.

Treaba asta a plecat de la o ieșire a mea, unde la masa de lângă erau vreo 10 copii. Chiar dacă media de vârstă era de 15-16 ani, aveau 2 sticle de votcă în frapieră și după 2 ore o vomitau pe sub masă.

Deja mă simt bătrân, am ajuns la vârsta la care spun că pe vremea mea nu era așa. Eu mergeam la film de la 14:00 la 16:00 și poate un Mec după.

Dacă vrei să te amuzi în momente de plictiseală poți să mă urmărești lejer, pentru asta am făcut și un link mai ușor de ținut mine (Tumblr nu e chiar “reținubil”), deci bagă la cap: s.adipopescu.com

UPDATE: Mi-a venit o idee mai bună. O să public pozele și videourile făcute cu iPhone-ul, indiferent unde mă aflu. Automat se vor trimite și pe contul de Twitter și Facebook, deci mă scutește de o treabă.