Vine cam târziu articolul ăsta, ținând cont că m-am întors de mai bine de două săptămâni, dar e bine că “mi-am făcut curaj” să-l scriu într-un final.
Anul ăsta am renunțat la “minunata” pârtie de la Predeal, unde dacă mergeam nici măcar de zăpadă nu aveam parte și am pertrecut în Austria, mai exact Innsbruck. A fost pentru prima dată când am plecat cu mașina la un drum atât de lung. Am fost doi șoferi, dar să traversezi România tot super obositor și enervant a fost.
Innsbruck-ul este un oraș liniștit, prea liniștit poate. Am ajuns acolo Duminică pe la prânz și totul era închis, străzile pustii și o liniște enervantă în tot orașul. În rest este un oraș minunat, cu clădiri care nu depășesc 4-5 etaje și rar întâlnești o construcție cu o arhitectură simplă. Până și banalele blocuri de locuințe erau frumos colorare și cu diverse modele ornate. (rimă 
).
Hotelurile nu erau cine știe ce, nu se compară cu cele de 4 stele din Turcia, Spania sau chiar cu cele de la noi, dar nu prea a contat pentru mine. Am fost acolo pentru pârtii și în privința asta nu am de comentat.
Mai sus este harta Innsbruck-ului cu tot cu zecile de pârtii disponibile. Normal, nu am reușit să ne dăm pe toate, dar cu siguranță și cele care nu le-am probat sunt la fel de tari ca cele pe care am schiat.
În rest nu mai am multe de povestit, dacă vrei schi adevărat … mergi în altă pare, nu la noi. Mai jos sunt pozele făcute în grabă cu o mână înghețată de frig, dar sper că reușesc să arate ceea ce am văzut cu proprii ochi.
Blogger din 2008 și prezent pe toate rețelele sociale, încerc să-mi exprim ideile online.
2 Comentarii