Ultimul din 2008

Cam atat cu bloggingul pe anul asta La Multi Ani tuturor si in 2009 sa va mearga de 100 de ori mai bine. Ne auzim/citim la anul.

“Dă-mi o viață”

Dacă nu ți se pare cunoscută replica asta înseamnă că nu prea ai călcat în copilărie în sălile de jocuri mecanice, acolo unde “Street Fighter” era la modă.

Nu existau calculatoare și singurul mod de a intra într-o lume virtuală erau sălile de jocuri mecanice, loc în care cheltuiam majoritatea banilor care nu-i dădeam pe dulciuri. Aveam în cartier o astfel de sală unde ne adunam mai toți din cartier, inclusiv țiganii … ei erau cei de la care auzeam replica din titlu cel mai des.

Nu costa foarte mult o fisă și merita toți banii, petreceai câteva minute cu o mână pe o manetă și cu alta pe două butoane, unul roșu și unul albastru. Cu cât exersai mai mult cu atât erai mai apreciat și toți vroiau să joace cu tine la dublu. Totul era frumos și spectaculos până când auzeai o voce groasă cu accent țigănesc la ureche “Dă și mie o viață!”. Nu prea aveam de ales de obicei, erau mai mari și asta era … trebuia să ne supunem. Respectivii erau cei mai experimantați în jocurile respective, petreceau toată ziua jucându-se pe fisele altora.

Când au apărut sălile de calculatoare, pe care nu le prea flegventam, replica încă era în floare doar jocul se schimbase … acum toți jucam Half Life, apoi Counter Strike și cam atât. Nu am mai intrat de mult într-o sală de calculatoare și nici nu o să intru prea curând. Mai zăresc din când în când câte o astfel de sală … mai intră cineva în ele în ziua de azi ?

Tipuri de oameni pe pârtii

Ca si pe plaja, unde intalnești tot felul de oameni de la enervanți la foarte enervanți și pârtiile sunt pline de toate specimenele. O să încerc să le enumăr și ca să fie clar de la început nu toți au o vină sau sunt enervanți dar majoritatea nu au ce căuta în public.

Neechipații. Cei care în ciuda frigului și a zăpezii schiază în blugi și fără mănuși și căciuli. Clar că sunt începători și stau mai mult prin zăpadă chiar nu le e frig ?

Sinucigașii. Care “staționează” în mijlocul pârtiei și așteaptă să intri în ei să le rupi picioarele.

Cocalarii și pițipoancele. Care nu țin cont că se află pe o pârtie și afară sunt -10 grade și nu renunță la freza dată cu gel și poșetuțele cu paiete.

Hi5-iștii. Cei care la prima vedere par niște profesioniști echipați din cap până în picioare care de fapt doar pozează pentru profilul lor de Hi5.

Tăranii. Care se află în telescaun (unde știu că sunt de neatins) și țipă cu niște replici/glume de rahat la cei de pe cealaltă parte a telescaunului sau la cei de pe pârtie.

Niste urari

Va urez clasicul “Craciun fericit” si tot ce va pofteste inima. Maine ma intorc acasa si promit ca ma apuc iar de scris. Multumesc celor care mi-au trimis mail si un mare BUZZ celor care dau MASS pe messenger. Cam atat, scriu de pe telefon (unul nou) si chiar daca are full qwerty e incomod de scris prea mult. Numai bine si la mai mare ;)

Am testat pârtia

Din păcate nu a nins toată noapte și stratul de zăpadă a rămas relativ mic (4-5 centimetri), motiv pentru care am renunțat la placă și mi-am inchiriat schiuri.

Pârtia este acceptabilă pentru schiuri (inchiriate), nu merită să le strici pe ale tale … din loc în loc mai apare și câte o piatră. Prețurile sunt idioate, ca de obicei … 60 ron pentru o cartelă de 10 puncte (1 punct teleski-ul și 2 telescaunul), pret mult prea mare pentru mizeria asta de pârtie. Dar asta e tre’ să-mi fac pofta de ski în fiecare an și știu că afară e mult mai frumos și mai ieftin.

Mai jos un video cu viteazul de mine luând-o de-a dreptul pe pârtie … era să cad de două ori :)

Mi-am luat liber

Și bloggeri trebuie să aibă un mic concediu nu ? Acum câteva ore am ajuns la Predeal și odată cu mine și ninsoarea, chiar îmi făceam griji că o să schiez pe iarbă și o să ne bătem cu bulgări de noroi, dar am avut noroc și de câteva ore ninge chiar bine de tot.

Așa că nu vă dezabonați de la blog, urmează căzăturile de pe pârtie ;)